Am gătit o mare parte din viața mea. Am crescut printre ingrediente, foc, mirosuri și oameni care m-au învățat că bucătăria nu este doar o meserie. Este un limbaj. Un mod de a spune cine ești, de unde vii și ce ai trăit. De-a lungul anilor, am avut privilegiul să gătesc în locuri extraordinare, să întâlnesc bucătari care m-au format, să călătoresc și să descopăr culturi care mi-au schimbat felul de a privi mâncarea. Dar când m-am gândit la această carte, nu am vrut să scriu despre performanță. Am vrut să scriu despre gust. Despre aromele pe care nu le uiți.
Despre mâncarea de acasă, despre mesele de duminică, despre Italia și tradițiile ei, despre preparatele pe care le-am descoperit colindând prin lume și despre acele farfurii care, indiferent cât de simple sunt, reușesc să îți provoace o emoție. Unele rețete din această carte vin din copilărie. Altele din voiajele mele. Unele s-au născut în bucătăriile profesionale, iar altele pur și simplu din dorința de a pregăti
ceva bun pentru oamenii pe care îi iubesc. Am vrut ca toate să poată exista împreună. Pentru că aceasta este bucătăria mea astăzi: memorie, tradiție, călătorie, tehnică, curiozitate și emoție. Nu vă cer să reproduceți fiecare farfurie exact așa cum aș face-o eu. Vreau să gătiți.
Să gustați. Să puneți farfuriile în mijlocul mesei și să chemați oamenii pe care îi iubiți. Mi-ar plăcea ca această carte să nu rămână perfectă. Mi-ar plăcea ca, peste ani, să aibă colțurile îndoite, o urmă de sos pe o pagină, puțină făină pe alta și câteva rețete lângă care cineva a scris cu pixul: „Pe asta o facem din nou.” Atunci voi ști că această carte și-a găsit locul potrivit. Nu într-o bibliotecă.
În bucătărie. Bine ați venit la masa mea!